marți, 31 august 2010
Pastramă de curcan afumată în cuptor
Această reţetă reprezintă o alternativă sănătoasă la carnea afumată din comerţ, plină de E-uri. Carnea de curcan este o sursă de triptofan (aminoacid esenţial care, împreună cu B6, e responsabilă de producerea "hormonului fericirii" - serotonina), proteine şi vitamine din complexul B.
sâmbătă, 28 august 2010
Ardei copţi cu sos
vineri, 27 august 2010
Chifteluţe din legume
Azi mâncăm în stil indian - spicy lemon rice
joi, 26 august 2010
O franţuzoaică dulce-amăruie
miercuri, 25 august 2010
Cină rapidă pentru 2
Salată de ardei copţi
luni, 23 august 2010
Variaţiuni pe tema orez
Nu sunt un as în bucătărie, însă mă străduiesc să gătesc comestibil, sănătos şi variat. După ce mi-am chinuit puţin imaginaţia, am reuşit să gătesc şi astăzi ceva simplu şi bun: roşii umplute. Ştiu, nu-i ceva nou sub soare, dar e diferit de clasicele roşii umplute cu orez şi carne tocată. Fără carne astăzi. Doar orez thai uşor picant, ciuperci champignon, morcov şi ceapă.
Puţină algebră aplicată în lupta cu kilogramele
Caz practic: combinaţii de 3 acţiuni luate câte 3.
Rezultat: un corp mai zvelt.
Rezolvarea:
joi, 12 august 2010
Vreau să am păr frumos
miercuri, 11 august 2010
Măşti pentru ştergerea ridurilor
Îmbătrânirea pielii este un subiect delicat pentru femei. Nu mi-am propus să vă întristez, ci să vă ofer câteva sfaturi utile. Cred că dacă ne îngrijim foarte bine tenul şi consumăm multe legume şi fructe, iaurturi naturale (preparate în casă), ouă şi mult peşte, avem şanse ca anii să nu lase semne urâte pe feţele noastre.
E sănătos, e de sezon, e demenţial
Frigărui din legume
luni, 9 august 2010
Sardine la cuptor
Cacio e pepe. Sau despre savoarea mâncărurilor simple.
sâmbătă, 7 august 2010
Roşii uscate în cuptor
vineri, 6 august 2010
Săpun de casă
De când am redescoperit săpunul natural, reclamele de la televizor sau din reviste mă lasă rece. Nu există termen de comparaţie între săpunul făcut în casă, cu ingrediente naturale şi săpunurile "industriale". Diferenţa e ca de la cer la pământ.
Graten auriu
joi, 5 august 2010
Povestea ciorbei de perişoare
Când sunt obosită, un singur lucru mă poate remonta: ciorba de perişoare. Astăzi am simţit nevoia acestui remediu, aşa că m-am pus pe treabă.
Am facut inventarul legumelor pe care le aveam în casă: morcovi? – avem, ceapă? – este, ceva albitură? - pastârnac, roşii? – multe, cartofi? – cât pentru un regiment. Şi la capitolul carne stăteam binişor: şi vită şi porc. Nu m-am putut hotărî, aşa că le-am amestecat. Am continuat inventarul: orez? – din belşug. Borş? Deloc, dar am găsit un pliculeţ rătăcit de Borş magic (nu degeaba se cheamă MAGIC, apare când nici nu te aştepţi).
Am curăţat repede legumele – cantităţile pentru 2 litri de ciorbă - adică 1 morcov mediu, 1 păstârnac (eu am folosit doar păstârnac, dacă nu aveţi, puteţi folosi rădăcină de pătrunjel. Dacă le aveţi pe ambele, e şi mai bine.) - apoi le-am dat pe răzătoarea mare.
Am pus un strop de ulei într-o oală, am adăugat legumele – pastraţi jumătate din ceapa rasă pentru perişoare – am adăugat puţină apă şi le-am înăbuşit fără drept de apel.
În timp ce legumele fierbeau, am amestecat 350 de grame de carne tocată, cele doua sortimente – se poate folosi unul singur, fie vita, fie porc, chiar şi pui -, cu 2 linguri de orez, sare, piper, puţin pătrunjel tocat (frunze de data aceasta) şi un ou.
Aluatul nu a ieşit foarte moale, aşa că am zis pas eternei felii de pâine înmuiată în apă şi amestecată în compoziţie. Am modelat biluţe din acest aluat – adică starletele ciorbei, perişoarele. Mi-au ieşit fix 25.
Am tăiat rapid 2 cartofi mici în cubuleţe mărunte şi le-am aruncat în oală, peste legumele înăbuşite. Am adăugat 2 litri de apă şi am lăsat toate legumele să fiarbă până puţin înainte de a se fi fiert complet cartofii. Apoi am adăugat una câte una perişoarele.
Dupa ce-au fiert – am estimat din ochi, dar ca să fiu sigură am şi gustat o perişoară – am adăugat 2 roşii decojite şi cam un sfert de cutie de roşii decojite din conserva, tăiate mărunt în prealabil. Şi la sfârşit, MAGIA – 2 linguriţe (iese suficient de acră după gustul meu). Am mai lăsat 15-20 de minute să fiarbă pentru a se pătrunde aromele. Asta a fost tot :)
A, să nu uit: dacă n-o mănânci cu smântână, n-are niciun farmec.