Grădinăritul este o artă, dar și o îndeletnicire benefică pentru psihic. Deoarece anul trecut am mâncat pătrunjel, mărar, busuioc, ceapă verde, usturoi verde, flori de dovleac, roşii cherry, ardei iuţi şi castraveţi de pe balconul meu, m-am hotărât să-mi măresc grădina cu câteva ghivece, adică să cultiv în plus şi salată, păstăi verzi şi ardei gras.
Nu te gândi că nu mai cumpăr nimic de la piaţă, însă am mai tot timpul vedețuri proaspete, unde mai pui că sunt bio. Și e o desfătare în zilele toride de vară să stau întinsă pe un şezlong, înconjurată de legumele mele şi nelipsitele cârciumărese, petunii, regina nopţii, muşcate şi gălbenele.
Povestea răsadurilor a început acum o lună, când timpul s-a dezmierdat şi mintea mi-a zburat spre vară. Până azi, le-am ţinut acoperite cu folie de plastic, fixată cu beţe de frigărui, pentru a menţine o temperatură mai caldă şi pentru descurajarea vrăbiuţelor care obişnuiau sa-şi facă toaleta în ghivecele cu pământ. Astăzi le-am eliberat şi le-am dat liber la soare.
Pământul folosit este de flori şi la udat folosesc apă de la robinet învechită în bidoane (pentru eliminarea clorului). Cam atât deocamdată despre grădiniţa mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu